Pământul e albastru ca o portocală
Nicio greșeală, cuvintele nu mint
Ele nu te mai motivează să cadențezi
La cotitura auzitului de sărutări
Nerozii și amorezații
Ea, gura ei de verighetă
Toate secretele, toate zâmbetele
Și ce veșminte ale indulgenței
Să o creadă complet goală.
Viespi înfloresc verzi
Răsăritul de soare se ivește în jurul gâtului
Un colier de ferestre
Aripi acoperind frunze
Tu ai fiecare veselie solară
Toate razele soarelui pe pământ
Pe căile frumuseții tale.
Sensul versurilor
Piesa explorează o viziune poetică asupra lumii, comparând elemente neașteptate și celebrând frumusețea. Versurile creează o atmosferă visătoare, unde iubirea și natura se împletesc într-un mod inedit.