Într-o geană de zăvoi,
stau încolăciți cei doi,
fagul și cu iedera,
falnic el, gingașă ea.
Creanga strânge din cârcel,
fremătând și ea, și el,
ca în vremea când erau
ea fecioară, el flăcău.
Fiecare dintr-un sat
vrăjmășit pe celălalt.
Azi nu se mai știe bine
când anume, cum și cine
a-ncercat să îi despartă
pe cei doi uniți de soartă.
Doar că dragostea de sânge
dorul nu poate înfrânge,
care i-a sortit să fie
întruniți pe veșnicie.
Peste moarte, peste viață,
hărăziți ca soț și soață,
necum astălaltă lume
nu le-a-ngăduit anume.
De când paloșul străpuns-a
și pe dânsul, și pe dânsa,
într-o singură suflare,
într-o dulce-mbrățișare,
ochi în ochi, geană pe geană,
duh prin duh, rană prin rană.
Ram și frunze deteră
un fag și o iederă,
împreună amândoi
într-o geană de zăvoi.
împreună amândoi
într-o geană de zăvoi.
Fagule.. dragule..
Iederă.. prietenă..
Sensul versurilor
Piesa spune povestea tragică a doi tineri din sate rivale, a căror dragoste este interzisă. Ei sunt uciși, dar transformarea lor în copaci, un fag și o iederă, simbolizează uniunea lor eternă, înfruntând moartea și ura.