Nu mă întreba de ce sunt incomplet, sunt om
Nu mă judeca pentru ce simt, sunt om
Nu îţi pierde timpu’ preţios pe mine-s om,
Nu ai ce vedea, mai mult sau mai puţin, sunt om
Doar un om, trup şi suflet şi suflet şi suflet
De-mi stă în gât, l-aş da la schimb,
Nu mai vreau profit, ăla va veni în timp,
Până n-o să mai simt nimic şi o să fiu liber complet.
Momentan sunt om – cu ce-am greşit
Amuzant e că eu chiar aştept răspuns.
Dar ştiu că răspunsul zace în mine adânc înfipt
Într-un colţ al conştiinţei în care nimeni n-a ajuns,
Şi n-o să ajungă, lasă-i să se chinuie
Să încerce şi să descâlcească mrejele infecte ale unui om defect,
Să se infecteze tăieturi în spini crescuţi din vină şi regrete
Şi să vadă că pot doar a pierde
E un labirint cu multe feţe şi oglinzi
Orice latură alegi, umbra ta rămâne-n centru,
Şi scobeşti în trecut, cauţi ceva să te prinzi
Făcând paşi nesiguri,
Îmi spui că mă iubeşti – nu mă simt iubit
Îmi spui că mă asculţi – mă simt ignorat
Îmi spui ca ma visezi şi mă simt uitat
Îmi spui pe nume – totuşi mă simt nimeni.
Mi-am dat foc la vise, acum ard zile,
Mi-am sculptat din cruce lance
N-am uitat că am scuipat pe zei.
Oglinda e fărâme, să nu calci pe urmele ei
Să înţelegi când trebuie, sau nu.
Prea mult timp sângerăm degeaba
Dar prea puţin timp să-ţi fiu poet,
Prieteni, călăuză în purgatoriu.
Să aştepţi a doua moarte să renaşti complet,
Când visele s-au spart ca inima de sticlă,
Acum lipsuri ne îmbracă goluri,
Măşti ascund privirea
Noi zâmbim cu frică
Să nu ne descoperim încă o dată
Şi să călcăm iarăşi pe cioburi,
Oglindă nouă, prieteni vechi şi prost.
Cam atât am vrut sa ştii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de inadecvare și suferință al unui individ care se simte neînțeles și pierdut. El caută răspunsuri în interiorul său, dar se confruntă cu un labirint de emoții și regrete, simțindu-se deconectat de ceilalți și de propria identitate.