Ochi frumoși are viața,
ochi de căprioară,
adânci, suferinzi,
oglindind însă ore de vară,
fericirea mută a zilelor verii
cu limpezi priviri, cu licărul treaz
luminând printre arbori de noapte.
Și vânătorul lasă armele sale
pe proaspătul pământ al zorilor,
pornind pe urma pașilor sfioși
în adâncul pădurii,
până departe,
să bea același izvor,
clar și adânc,
din care beau și viața.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea vieții, văzută prin ochii unei căprioare, și căutarea unei conexiuni profunde cu natura și cu esența vieții. Vânătorul renunță la rolul său distructiv, preferând să se alăture căutării acestei esențe.