Ades, pe mare, luna-ngândurată
Sub văl de nori alunecă tăcută,
Dar marea tot o simte şi, zbătută,
Spre dânsa, vuietând, se-nalţă toată.
În zarea viitorului pierdută,
Aşa-mi pluteşti în taine-nvesmântată,
Dar sufletu-mi se zbate şi te cată,
Iar gândurile mele te sărută.
Dar, de e scris să-mi fii în veci departe,
Să fugi de umbra mea, cum fugi de moarte,
O rugă am: Prin visul meu când treci,
Să te opreşti în loc, surâzătoare,
Şi să-mi lipeşti pleoapele mai tare:
În veci să dorm, să te visez în veci.
Sensul versurilor
Poezia exprimă dorința profundă și melancolică a poetului pentru o persoană iubită, dar inaccesibilă. El își dorește să o întâlnească măcar în vis și să rămână captiv în această reverie eternă, pentru a o putea visa mereu.