O, pasăre, ce-mi vii la geam
Și-mi cânți din zori nebună,
Ce-mi spui de vremea când plângeam,
În nopțile cu lună?.
Ce mi-amintești de vechiul dor,
Cernită zburătoare?
De un suspin nepieritor –
De-o altă arătare?..
Mai bine cânta-mi de noroc,
Suind voios în slavă –
Mai bine adu tânăr foc
În inima-mi bolnavă..
Ori.. ia-mi cu tine dorul greu –
Ia-mi sufletul ce moare,
Și du-te, du-te-n zări mereu,
Măiastră zburătoare..
Aleargă-n plaiuri oltenești
La mândra fără vină –
La mândre case-mpărătești
Cu geamul în lumină..
Privește-al ochilor ei rai,
Surâsul fără nume,
Ascultă tânărul ei grai –
Și vezi ce pierd pe lume..
Și fă-mi din tot un dulce cânt,
Să-l cânți când iese luna –
Și-apoi.. coboară-mă-n mormânt
Mai trist ca totdeauna.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de nostalgie și dorință, invocând amintiri dureroase și o iubire pierdută. Vorbitorul își dorește fie să scape de durere, fie să fie purtat spre persoana iubită, culminând cu acceptarea morții și a tristeții eterne.