Uite-un pliculeț cu ceai!
Sunt în el bucăți de floare,
ochii tăi dintr-o culoare,
pleoape-nchise când dormeai,
șeminee și-un vătrai.
Lângă sobă, un pișcot,
trei andrele și-o bunică,
un pitic ce știe-tot
și cinci aripi de furnică.
Pe veioză trei gângănii,
înșirate pe un pai,
le privești și par mătănii
înnodate-n luna mai.
Și de-ți pare un descântec
ce-i urzit pe dor de ducă
o să-ți desenez un cântec
pe trei frunze de lăptucă..
Dar să nu-ndrăznești să-l murmuri!
Sau să-l susuri, sau să-ngâni!
Pentru asta trebuie fumuri
și o coadă de păun,
toate puse-ntr-un ceaun,
toate-amestecate bine,
foc cu ierburi de coline..
și parc’ ar mai fi ceva..
mâna ta în mâna mea,
pietre, pomi, un pic de munte
și-un sărut suav pe frunte.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume magică și imaginară, evocată printr-o serie de imagini poetice și simboluri legate de natură și copilărie. Este un cântec vrăjit, care necesită ingrediente speciale pentru a prinde viață, culminând cu o imagine intimă și caldă.