În fiecare zi din Înviere,
Murit-am ca un vierme de mătase.
Sunt fluturele ce-l pictați pe case.
Învinsă-i iarna ce-o-nvrăjbiți prin sere.
În fiecare noapte de Armindeni,
Înpelinat de vinul de pripas,
Dau ghes lăutelor de cvas
Și tuturor mi-e pretutindeni.
Amiezelor de paști ce-nmuguresc de soare,
Lăutelor de gând ce ghes își dau de-a-rândul,
Le semețesc pripasuri din de-a gândul.
Și Înviez când mergeți la culcare.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema renașterii și a transformării spirituale prin imagini poetice legate de natură și sărbători tradiționale. Vorbitorul se identifică cu ciclul vieții, moartea și învierea, sugerând o legătură profundă cu universul și cu divinitatea.