Ioan Silvan – Nimic Nu E Mai Crud Decât Dobândirea Conștiinței
Nimic nu e mai crud decât dobândirea conștiinței. / Ești om, cât ești sărac, și … →
Nimic nu e mai crud decât dobândirea conștiinței. / Ești om, cât ești sărac, și … →
Despre mine, parcă, am de spus. / De n-aş fi eu, întâiul meu sosit, / … →
E mult prea mare Universul, / pentru a fi imaginat de oricine. / Ce-ai creat, … →
Haină umbră, în topita haină. / Ştiu prea puţin, nu te cunosc prea bine, / … →
Morți căzuți din cea dintâi lumină. / Aș viețui în singurul mormânt / ce la … →
E-n flacără cuprinsă vocea unui semn. / De două morți-ncoace tot aștept / din focul … →
Ieșirea din mormânt. / Au îngropat viața-n grotă ca pe-un mort! / De-ar fi știut … →
Nimicită de ignoranță, ea, inabordabila lumină. / Prea îndrăzneața lumină orbind detaliile / sub semnul … →
Nu-i sufletul o stea aprinsă-n ochi. / Privirea este dreptul fiecărui trup la frumuseți! / … →
Podoabă trecerii. / Destinul e un drum sau… poate mersul / ce-ți folosește pașii, o … →