Ilarie Voronca – Nu E Ultima Halta Dar Din Inaltul Acestei Coline
Nu e ultima haltă, dar din înaltul acestei coline / Poţi contempla cele patru vânturi … →
Nu e ultima haltă, dar din înaltul acestei coline / Poţi contempla cele patru vânturi … →
Somnul presară rubine pe frunzele ochilor, / cum izbucnește deodată flacăra glasului, / albastră peste … →
Pace în inima voastră. În pura / Oră oprită cu-o nălucă-n casă / Rotiri prin … →
Să întârzii în aroma acestei zile de munte, / Cu soarele care e în bobul … →
Annie, pielea ta mai dulce decât funinginea / Și eu, corabia mea împotmolită, / Cu … →
Pădurea începe de aici, cu nervi, / cu mistreți până unde coridor un surâs. / … →
Iarnă, tu, soră invizibilă / Când șoimul arată drumul viitor al vânătorului, / Și buchetele … →
Ridică vioară fruntea până la arcușul nopții. / Primește-n piept incendiul buclelor nocturne / Și … →
Nopțile trec din mână în mână ca îmbrăcămintea bogatului / Desfac cearceafuri peste oasele ghețarilor … →
Luna era o frunză galbenă, în grădina unui cer dureros. / Plopii fluturau zarea, ca … →