Ilarie Voronca – La O Oră Incertă
Dacă-mi ridic în soare trupul ca un ciorchine, / Se vede irizarea sângelui prin aurora … →
Dacă-mi ridic în soare trupul ca un ciorchine, / Se vede irizarea sângelui prin aurora … →
Visul se întregește din oasele fântânilor / Ochii se închid ca evantalii de nori, / … →
Dar am râs atât de luminos între hamurile iernii, / Cuvintele trezite pe gingiile zăpezii, … →
Cu lebezi înserezi pe eșarfa de sânge, / Cu fruntea clatini marea în amintire-adusă / … →
I. / Închis abur după amiaza în grilaj stea; / Înger, trenul înaintează cu degetul … →
Ia-mi inima în palmă ca pe-o frunte / Și gușele cuvintelor ca vine / Umflate … →
Ce scrumieră noaptea pentru cenușa pomilor pe creste / Plecarea aprinde focuri de artificii sub … →
O! cum așteaptă cărămizile ude încă, / Să le mângâie dalta fină a soarelui / … →
I. / Supapă ora în alamă și disc, / Sângele face salturi de necrezut subteran, … →
Acum figurile de ceară se trezesc în vitrine, / schimbă între ele tristețea tot atât … →