De pe-o „bună dimineață”
Cu tulpină de cârcel,
A sărit un gândăcel
Cu mustățile de ață.
Alți gândaci, mărunți și roșii,
Care-și poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroșii!
Iar pe-un fir de păpădie,
Ce se-nalță, drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuș cu barbă,
În hăinuță aurie.
Suie, mândru și grăbit,
Să vestească-n lumea mare:
– Preacinstită adunare,
Primăvara a sosit!
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică de primăvară, populată de insecte mici și vesele. Un cărăbuș urcă pe o păpădie pentru a vesti sosirea primăverii, aducând bucurie și speranță.