Abia leg 2 vorbe cu sfoara cu care s-ar spânzura 2 neuroni
Cu lejeritatea cu care ne urâm sau falsitatea cu care ne urăm
Tot timpul de bine apoi vorbim de rău
E interesant de ciudat cum vorbești când e departe aproapele tău.
Doar eu am dreptate, asta am crezut cu toții
Și din pâinea cea de toate zilele am vrut doar miezul nopții
Am descoperit că sunt descoperit la multe ca o terasă
Și de la uragane emoționale nu mai am toată țigla pe casă.
Prea aproape de margine ca un turist entuziasmat
Table de șah mă tot întreabă: vrei tu și azi mat?
Să ne punem amprenta e un concept ce vine mânușă
Și nu răspundem când bate cineva pe cineva la ușă.
Puțini cu creier pe unde tot cutreier
Tu dacă nu-l folosești pe al tău nu te iert
E revoluție afară și nu am chef să ies din casă
E oceanul lângă și nu am chef sa ies din plasă.
Mă plimb singur, mă plimb singur
Am zis de atâtea ori că mă schimb sigur
Dar toate astea eu le știu fiind figuri
Vreau să mă îmbrac cu mine să nu simt frigul.
De câte ori nu am vrut să opresc timpul
Dar tot ce am reușit a fost să vorbesc singur
Și e mai mult monolog, doar un picior de dialog
Restul e băgat adânc în interior, e vina lor.
Mă tot mint că-mi convine
Dar tot eu încerc sa mă vând, să ma cumpăr și mă trezesc tocmindu-mă cu mine
Ne ascundem de noi în interfețe potrivite fiecărui film
Ne punem haine de un anumit om pentru unde trebuie sa fim.
Zgomotoși și degeaba ca un sforăit
Atât de triști încât tristețea nu mai e ceva deosebit
Cheia e sa lăsăm o urmă până sus la Petru
La urma urmei nu mai e nimic în urmă dacă a plouat cu lacrimi pe drum.
Târziu sau devreme? Cam asta e la licitație
Situați în situații insinuați în sinapse
Servesc claritate că înaintez în vârstă
Ma simt tânăr, dar bătrân când spun cuvântul vârstă.
Mă plimb singur, mă plimb singur
Am zis de atâtea ori că mă schimb sigur
Dar toate astea eu le știu fiind figuri
Vreau să mă îmbrac cu mine să nu simt frigul
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de singurătate și alienare ale naratorului, care se simte deconectat de ceilalți și de sine. El reflectă asupra propriilor contradicții și asupra dificultății de a găsi un sens în viață, simțindu-se prins într-un ciclu de auto-amăgire și căutare de sine.