Privește! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaș îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiți că vântul va scutura azi floarea
Și va lua cu dânsul fermecătorul cânt…
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea frumuseții și a momentelor plăcute, sugerând uitarea ca o modalitate de a face față inevitabilei treceri a timpului. Natura servește ca metaforă pentru această idee, cu accent pe ciclul vieții și al morții.