Mă-ntrebi dacă posed cu-adevărat ceva,
De voi lăsa în urma mea vreun semn.
Incendiu scurt e viața, cenușă – stins blestem
În vatra-n care totuși am înflorit cândva.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și asupra dorinței de a lăsa o amprentă durabilă. Vorbește despre transformarea vieții într-un foc scurt, urmat de cenușă, dar și despre posibilitatea de a înflori chiar și într-un context dificil.