În taverne beau vinul roz mereu?
Dar Seva Vieţii-i de la Dumnezeu!
Deci, sfântă fiind, se cade s-o bem;
De-i Blestem, bând, să-o blestemăm mereu!.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația dintre plăcerile lumești (vinul roz) și divinitate, sugerând că chiar și actele aparent profane pot avea o dimensiune spirituală. Se pune întrebarea dacă destinul este predeterminat și cum ar trebui să ne raportăm la el.
