Când lași ca a ta frunte la idoli să se-nchine,
Tu ieși din tine însuți ca să te-ntorci în tine.
Când sorbi o-nghițitură din vinul roz în spume,
Tu te desparți de tine și te desparți de lume.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de auto-alienare prin închinarea la idoli și căutarea de plăceri efemere. Sugerează că aceste acțiuni duc la o pierdere a sinelui și la o deconectare de lume, într-un ciclu continuu de căutare și pierdere.