Când am să trec prin moarte, mi-oi desfrunzii atomii
Precum de vânt și ploaie se scutură-n toamnă pomii.
Și am să ies din lume voios printr-o spărtură
Pe care-o s-o astupe zidarul cu-a mea zgardă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune poetică asupra morții, văzută ca o descompunere naturală și o eliberare voioasă din lumea materială. Imaginea centrală este cea a desfrunzirii atomilor, comparată cu căderea frunzelor toamna, sugerând un ciclu firesc și o transformare inevitabilă.