Suflete-al meu, deschide o fereastră!
E o noapte frumoasă, albastră!
Și luna picură singură stropi
În cupa aceasta a noastră!
Slăvit, vinul roșu, albastra tărie!
Ce-i lumea? Câmpie pustie –
În nectar și în nemărginire-i
esența lui vie.
Ca mii de insule, stelele-n cer
Plutesc pe mări de eter.
În clipa aceasta, prieteni, să pier!
Sensul versurilor
Piesa evocă o atmosferă melancolică și contemplativă, celebrând prietenia și frumusețea naturii într-o noapte senină. Este un imn închinat momentelor efemere de bucurie și comuniune.