Se pornește dinspre munte
Vânt ce-aduce nori de ploaie,
Se coboară înspre vale
Umflate de zăpezi puhoaie..
Pe-un colț de stâncă mai privește,
Un ochi de vultur solitar,
S-abate-n zbor sălbatec
Peste genuni fără hotar..
Refren
Și vreau să-mi crească aripi,
Înalte până la cer,
Să-nalț un zbor sălbatec,
Și-n zbor înalt să pier..
Mi-e inima prea tristă,
Picioarele-mi de plumb..
M-atrag stihii pornite
Din hăuri fără fund..
Și mâinile-mi sunt de piatră,
Și gândul rădăcini a prins,
O altă stâncă mută
Peste acest cumplit abis..
Refren
Și vreau să-mi crească aripi,
Înalte până la cer,
Să-nalț un zbor sălbatec,
Și-n zbor înalt să pier..
Bridge
Și poate că-ntr-o zi,
Aripile-mi bătrâne,
Se vor desface și,
Plutind peste genune,
Să simtă vântul în trup
Și cerul aproape,
Și dincolo de nori
Trupul să mi-l îngroape..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a evada dintr-o stare de tristețe și limitare, aspirând la libertate prin zbor. Imaginea vulturului și a naturii sălbatice subliniază această dorință, în timp ce acceptarea morții este văzută ca o ultimă formă de eliberare.