Din păcate și pământul se învârte pe cheltuiala noastră.
La împărțeala proastă totdeauna păgubește Dumnezeu.
Luminează-te cumva și în orice fel, apoi stinge-te iar – cu generozitate.
Tot pescuind vine și marea.
Undeva, între Marți și Miercuri, trebuie că a rătăcit și ziua ta cea adevărată.
Are un mijloc și capătul – capătului.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o serie de aforisme și reflecții asupra vieții, destinului și condiției umane. Versurile sugerează că viața este o cheltuială, că nedreptatea există, dar și că există potențial de lumină și generozitate, chiar și în mijlocul incertitudinii.