Cu prilejul bătăilor de flori de la București –
Când te vedeam demult, odinioară,
Cum dibuiai în trista-ți promenadă,
Sărmane orb, cumplita ta corvadă
Simțeam că-n ochi o lacrimă-mi coboară.
Pupilele ursite să nu vadă
Pământul vechi cu vechea lui comoară,
Făceau atunci amarnic să mă doară
Întunecata orbilor baladă.
Azi când apari rătăcitor în lume,
Prin praf, prin râs, prin chiot și prin glume,
Printr-echipaje vesele de gală.
Azi nu te plâng, căci nu ți-e dat, ca mie,
Să vezi în drum sălbatica orgie
Din biata noastră țară neutrală.
Sensul versurilor
Poezia exprimă inițial compasiune față de un orb, dar se transformă într-o invidie amară. Naratorul realizează că orbul este scutit de a vedea decăderea și orgia morală din țara sa, ajungând să-l considere norocos.