Cântec.
Eu ți-am făcut un cântec, o salbă împletită
Din umbră și lumină, din patimi și din stele,
Iubirea mea păgână pe veci nepovestită,
Cu zestrea ei întreagă, i-o dau cântării mele.
Eu ți-am făcut un cântec să te petreacă-n cale
Să-i simți arzând la tâmple suflarea de otravă,
Să reînvie noaptea în visurile tale
Îmbrățișarea noastră flămândă și bolnavă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și melancolică, oferită sub forma unui cântec. Cântecul devine o ofrandă, dar și o amintire dureroasă a unei iubiri pasionale, dar și suferinde.