Deși e prea târziu deja, în caz că porțile nu se vor închide…
Îmi port cutia neagră între coaste obosite
Și căldura străină o descleștează
Și capacul sare singur.
Pământul face câte-o piruetă pentru fiecare:
Privesc izvorul cerului orbit de frumusețea sa.
Pun norii streașină la ochi să îl văd doar eu
Dar mă feresc când începe să curgă puțin mai repede.
Ah, l-au văzut și-alții și le zâmbește parcă mai frumos,
Îi pun stavilă și se oprește tot în pasul meu
Dar e prea puternic și mă-nfurii când sfărâmă bariera.
Adorm plictisit de jucăria mea.
Sigur va mai desena soarele un cerc
Și eu îi voi alătura un al doilea și-atunci…
Prind aerul în temnița de gene.
Metamorfozând, ia ființă din germeni.
Cel vechi, cel nou, și vitregi și gemeni,
Își zic: „Vii, pleci și temeri
Lași. Eu aduc vifor în termeni.”
Vipere ce-s terne mușcă din pastel
Și de stâng. Astfel, fac un pas: cel
Mai important (poate chiar decât
Esența nouă). Ma arde pe gât.
Apa nu apăru, deci de când
Cu luare aminte îi cunosc gustul?
De dinainte deși culoarea minte
Simțurile nou-născutului, zdrobește-n
Cascadă – clește – scutul lui.
Inspiră mai adânc ca niciodată,
Infirmă povestea de niciun tata
Spusă, de niciun fiu auzită.
E ziua ursită, filtru aur – sita –
Pentr-un piedestal
Pentr-un piedestal pentr-un piedestal
Pentr-un trident
Ce iese din valuri primordiale: strident
Țipat ce rupe-ntunericul.
Port crâncene lupte pe riduri.
A pierit un foc târziu,
Fumul dansează parcă-ntr-un stârv viu
Cu un altul din înalt,
Cu înaltul din un alt
Fir de mătase cerească. -L
Prinde: unduire-ntr-o fereastră
Prin care privesc iar
Lumea-ntoarsă de la vestiar.
Gaura cheii
Oferă ochii ei
Alor mei:
Adoarme-i.
Ea doarme.
O, Doamne!
Mă nasc iar,
Am glas chiar.
De glezne-s prins
Lesne.
Cuprins:
Apoi nu mai trup, apoi numai rup
Șapte palme de noroi de desubt,
Apoi mă-ngreunează, mă-ngenunchează
Pene la un altoi de melasă.
Apoi le smulg, apoi le-arunc
În pământ înapoi: iar prunc.
Și râd când văd focul jucând.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema renașterii și a transformării personale printr-o serie de imagini poetice și simbolice. Vorbește despre lupta interioară, acceptarea schimbării și ciclul continuu al vieții și al morții, culminând cu o renaștere simbolică.