Nopți și zile se împart
Luni și ceruri se despart
Dar pe acest pământ rămâne-n veci, gândul zburător
Sufletul s-a împăcat
Lacrimi calde s-au uscat
Dar când nopțile sunt mult mai reci
Visele mă dor.
Ref: Melancolia mereu a revenit
Melancolia iar m-a găsit
Ea dacă-n lume n-a rătăcit
Nici poezia nu ar mai fii
Melancolia din poezii.
Cântecul nu ar mai fii de n-ar fii melancolii
Un poet în suflet când e trist
Nu îi e ușor
Noi în lacrimi am schimbat
Și într-un lac l-am transformat
Orice om atunci când e artist
E un vrăjitor.
Ref: Melancolia mereu a revenit
Melancolia iar m-a găsit
Ea dacă-n lume n-a rătăcit
Nici poezia nu ar mai fii
Melancolia din poezii.
Melancolii vin în suflet și trec
Vise-n poezii
Cântece dragi nemurirea îmi trec
Prin melancolii.
Ref: Melancolia mereu a revenit
Melancolia iar m-a găsit
Ea dacă-n lume n-a rătăcit
Nici poezia nu ar mai fii
Melancolia din poezii
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de melancolie ca o sursă de inspirație pentru artă și poezie. Melancolia este prezentată ca o constantă în viața artistului, influențând creația și percepția asupra lumii. Transformarea tristeții în artă este un act magic.