Zâmbind cu umeri ascuțiți,
cu părul, fără noimă încăierat la tâmple,
cu irișii albaștri-aurii
plin de tăcere, iată-te cum vii
și te învecinezi cu mine.
Zâmbind depun pe gâtul tău
sărutul înrudirii, și mă îmbrac în seară
(în singurul veșmânt ce mi-a mai rămas)
și tot zâmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o reîntâlnire tăcută și plină de emoție cu o persoană dragă. Gesturile simple, precum un sărut, au puterea de a reîntineri sentimentele și de a evoca un sentiment profund de conexiune și familiaritate.