Da, sunt gata să fiu
vântul viclean, străveziu,
prevestind naufragii –
și-apoi, pe fantasticul cer
tot eu să fiu steaua de ger
pe care-o văzuseră magii.
Da, sunt gata să sparg
corabia ta, catarg cu catarg
și-apoi să aprind un luceafăr
care, pe ape blajine
să te aducă spre mine
cu-ncredere, teafăr.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea unei forțe care poate distruge și ghida în același timp. Vorbitorul își asumă roluri opuse, de vânt distrugător și de stea călăuzitoare, sugerând o putere complexă asupra destinului cuiva drag.