Ți-aș fi scris mai demult, dar am așteptat
întâi să fiu în afara singurătății, adică
în afara acelui ținut în care copacii
stau în poziție de rugă,
îngenuncheați înăuntrul lor,
și râurile curg de asemeni înăuntrul lor,
fiindu-și totodată trup și suflet,
cu neputință de deosebit; am așteptat
să plece și păianjenul care
se desenase singur cu un vârf de argint pe umărul meu
și iată-mă acum, gata să-ți spun
că nu te iubesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de singurătate profundă și o introspecție dureroasă. Vorbitorul a așteptat să iasă din această stare pentru a putea comunica un mesaj final de dezamăgire și lipsă de iubire.