Nu mă lăsa pradă cercului de nisip
care înconjură arena de nisip
cu tribunele ei de nisip,
în mijlocul căreia lei de nisip
devoră creștini de nisip,
încât, până la urmă,
nisipul se surpă-năuntrul lui
crescând în afara lui,
și nu mai poți ști
care e născătorul și care e născutul,
care e centrul și care e marginea,
strămoșul, urmașul, mâncându-se
cu guri de nisip, unul pe altul…
Sensul versurilor
Piesa descrie un ciclu distructiv și nesfârșit, o luptă constantă în care totul se reduce la nisip, simbolizând efemeritatea și inevitabilitatea morții. Imaginea centrală este o arenă unde lei de nisip devorează creștini de nisip, sugerând o lume crudă și lipsită de speranță, unde distincțiile se estompează și totul se consumă reciproc.