Voi scoate o antologie a mișcărilor mâinii
(Mâna ta e rece ca o furculiță).
Strânge cu fărașul tot ce mai rămâne:
Ochiul tău de baltă, gura ta pestriță.
Am, de veselie, patruzeci de dinți.
Nu pricepi o iotă, am vâslit destul,
Deci, să spunem gloatei: Domnul e sătul,
Mergeți toți acasă-n paturi mai fierbinți.
Îmi vârâsem capul cu sila în piept
Și-am crezut că-i blazonul pătrat al armurii.
Dar nu era decât buzunarul tău drept.
Și mi-au plâns de milă zâmbetele gurii.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea profundă resimțită într-o relație unilaterală. Naratorul își exprimă frustrarea și tristețea față de incapacitatea partenerului de a înțelege sau de a răspunde sentimentelor sale, folosind un ton ironic și metaforic.