În anul secetos.
Groaza cu ochii de apă
S-a deghizat într-o fată
Cine o vede o dată
De sărutare nu scapă.
Muma cu șapte feciori
Nu-i lasă seara pe drum
Groaza cu ochi mâncători
Trece și fluieră fum.
Laptele scade-n hârdău
Pâinea în mâini e fărâma
Cel mai sălbatec flăcău
Poartă de lemn o dărâmă.
Colo-n culcuș de urzici
Șade Frumoasa pe brânci
Nara nu-i roșie nici
Precât sunt ochii de-adânci.
Când sărutarea-i în toi
Toaca pornește a bate
Sângele fuge-napoi
Frânte călcâie-nmpușcate.
Haite de frunze îi latră
Vântul – pieziș – să-i despartă
Crunt pârjolită în vatră
Pasărea inimii moartă.
Muma bocește-n urcior
Zece cu zece cât fac?
Cel mai nevârstnic fecior
S-a spânzurat de copac.
Sensul versurilor
Piesa descrie un an secetos plin de groază și moarte. O fată deghizată aduce disperare, iar finalul tragic cu sinuciderea feciorului accentuează atmosfera sumbră.