Adio, fără nicio urmare la povești,
omule de tinichea, cu țepene încheieturi.
Nu pot săruta, ca să nu ruginești,
marginea zimțatei guri.
Te-am lăsat undeva, într-un loc,
la răscrucea căii întoarse cu drumul greșit –
ca pe o armură de evul din mijloc,
al cărei erou a putrezit.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o despărțire dureroasă și o renunțare la o relație. Metaforele puternice sugerează că eroul din trecut a dispărut, lăsând în urmă doar o amintire ruginita și inutilă.