Eu nu sunt de vină.
Neputința mea e atât de mare,
încât nu am nici măcar vina neputinței mele.
De aceea – absolviți-mă,
râuri și cai, anemone, esteți
și orașe masacrate!
Sunt neputincioasă în vinovăție
cum sunt alții în meseria lor –
și voi fi dată afară!
Doamne, din ce am să trăiesc,
din ce am să mă hrănesc,
când se va cunoaște întreaga mea incapacitate?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de neputință și incapacitate, mergând până la a nu se simți vinovat nici măcar pentru propria neputință. Se pune problema existenței și a supraviețuirii în contextul acestei incapacități.