Oana a primit o carte;
Pozele-s frumoase foarte.
Uite-un țurțur, o albină,
O broscuță, o tulpină.
Uite-un munte, uite-un pom,
O căsuță și un om.
Poze sunt nenumărate
Și încă toate-s colorate.
Lângă ele, niște rânduri.
Oana noastră stă pe gânduri:
Cât mai e până-o să crească
Și-o să-nvețe să citească?
Sensul versurilor
O fetiță pe nume Oana primește o carte cu imagini colorate și este cuprinsă de gânduri legate de momentul în care va învăța să citească. Piesa surprinde inocența și curiozitatea copilăriei, precum și anticiparea momentului în care va putea descifra singură poveștile din carte.