Hei, praștie, pramatie,
cu piatră mă zvârli,
cu piatră mă-mproști.
E o greșală.
Eu sunt tânărul David
și un altul e Goliat,
cel mai uriaș dintre proști
– și proștii și răii
sunt oști.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema conflictului și a luptei inegale, folosind metafora biblică a lui David și Goliat. Sugerează o confruntare între inocență și forță brută, unde cel slab se confruntă cu cel puternic. Versurile evocă un sentiment de vulnerabilitate și injustiție.