Tre’ să alegi înțelepciunea
Noi artiștii ar trebui să fim cei ce cântă „Îmi pare rău c-am rănit”
Și oamenii când ascultă să simtă că și lor le pare rău c-au rănit pe cineva
Așa ar fi o lume mai bună și înțeleaptă, sau poate mai dreaptă cumva
Dar nu sunt cântece așa, dar nu sunt cântece așa
Toate sunt „Uite ce mi-ai făcut!”
Noi cântăm despre faptul c-am fost răniți
Și oamenii retrăiesc ce transmitem
Și își amintesc c-au fost răniți
Parăsiți, neînțeleși
N-ai timp să înțelegi cât timp nu înțelegi
Ăla e timp în care pe aici nu trebuie să dureze atât
Până când înțelegi încearcă să înțelegi
Mai devreme muzica mie mi-a salvat viața
Sunt dator să salvez vieți
Aia am înțeles
Nu suntem aici să fim noi cei înțeleși
Suntem aici să-i facem să înțeleagă
Nu suntem puși să rămânem
Dar tot noi artiștii rămânem tot primii ce pleacă
Precum luna plină în ore târzii
Noi dăm lumii lumină prin poezii
Și cuvinte ca fluor și cuiuri de maidan
Pictez tremurat ca?
Pereți vechi, tablouri noi, lacrimi pe foi
Rame stricate de timp fără voi
Fără voia mea, fără a-mi dorii altceva
Aș fi căzut de mult dacă nu m-ar fi prins muzica
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și ideea că arta ar trebui să vindece. Artistul se simte dator să salveze vieți prin muzică, oferind lumină și înțelegere, dar resimte și povara acestei misiuni.