[Ia-scultă mă!] [.da][bis: x3]
[Ce ți-o fi trebuind ție fata asta?]
Numește-mă demon,
aseară am făcut un înger să plângă.
A nu știu câta oară, nu știu ce mi se-ntâmplă.
Și încă mai visez când fumez
și beau și vreau să ne fie bine,
dar simt că nu te mai pot ține lângă mine
și te-nțeleg, sau măcar încerc să mă prefac.
Știu că te-ai săturat s-auzi mereu
„îmi pare rău, n-o să mai fac”.
Dar asta sunt,
probabil așa o să fiu și peste ani.
Știi bine că între mine și tine n-a fost niciodată vorba de bani.
Era doar vorba că într-o zi o să mă schimb
și-o să mă maturizez,
ca o să devin responsabil
și-o să încep să mă gândesc
la viitor, la sănătate, la muncă, la casă, la noi,
la tot ce ne-a legat odată și la tot ce ne-am dorit amândoi.
Atât de mult, nu-mi vine să cred cât timp a trecut,
prin câte am trecut, și mai ales, prin câte-ai trecut.
De când ne-am cunoscut, mă-ntreb: „De ce destinul a decis să ne-ntâlnim
și apoi ne-a ucis fiecare vis făcându-ne să suferim?
De ce încă ne mai iubim? De ce mai spun ce spun acum? Și la ce bun, când las în urmă numai scrum
și fum și tu pleci pe alt drum?
De ce n-am reușit să fiu ce mi-am dorit de mic să fiu?
De ce n-avem un fiu
și, mai ales, de ce mai sunt încă viu
când știu
ca inima mea e a ta și că tu n-ai să mai fii a mea și, mai ales, când știu că n-o să pot iubi pe-altcineva?”
[Mi-a ajuns să te privesc, ca să simt cât îmi ești de dragă][bis: x2]
[Ia ascultă mă!] [.da]
[Ce ți-o fi trebuind ție fata asta?]
[Mi-a ajuns să te privesc, ca să simt cât îmi ești de dragă]
[Ia ascultă mă!] [.da]
[Ce ți-o fi trebuind ție fata asta?]
Aș vrea ca cineva să mă bage-n mormânt!
Doamne da-mi pământ dar promite-mi că n-o s-o mai văd niciodată plângând!
Promite-mi că mă vei lăsa s-o văd chiar dacă ea n-o să mă vadă
și fa-o, Doamne, te rog, să mai zâmbească încă-odată!
Mai dă-i o șansă! Eu mi le-am risipit pe toate.
Mai dă-i o viață, speranță și mie să-mi dai moarte!
Ia-mi zilele blestemate și-ngroapă-mi trupul adânc!
Nu mă lăsa să plâng, ci dă-mi măcar 3 motive să râd!
Și te rog Doamne, foarte mult, să mă mai lași, din când în când,
să-i mai ascult fumând pe frații Gonzales cântând că sunt
singura mea alinare, atunci când inima mă doare
și mă ustură limba de la atâtea cuvinte amare
și vorbe goale pe care le spun fără să mă gândesc.
Că mă grăbesc și caut să las ceva cât mai trăiesc.
Fiecare vers pe care îl spun acum îl spun direct
la fel ca fiecare pas pe care-l fac atunci când merg.
Singur, sunt sigur că așa mi-a fost scris.
Mi-aș da toată familia la schimb pentru împlinirea unui vis.
E trist! Și tu ești trist, dacă m-asculți pe mine.
Copile, fa ceva să îți fie măcar ție mai bine
Și nu-ți fă griji, dacă vei pierde tot ce ai adunat o viață, îți las un loc de veci lângă poeți morți dar încă-n viață.
Învață să nu-ți păstrezi sufletul în gheață
Ieși în față
Căci la sfârșit e doar un cimitir și multă ceață.
[Mi-a ajuns să te privesc]
[Ia ascultă mă!] [.da]
[Ce ți-o fi trebuind ție fata asta?]
[Cât îmi ești de dragă][x3]
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unui bărbat pentru pierderea unei iubiri. El își recunoaște defectele și impactul negativ asupra relației, dorind să o protejeze pe femeia iubită de suferința pe care el i-a cauzat-o.