Când se trezesc pădurile de pini
Și trece prin copaci arzânda zare
Iar umbre împreună cu lumini
Aleargă de pe râu în hudicioare.
Râzând când întâlnesc la gardul strâmb
Zorii de zi copiii și bătrânii
M-oi ridica cu duhu-ntreg pe dâmb
Să am în jur privirile luminii.
Printre copaci căsuțe se străvăd,
Caii pe lunci – ce dor mi-a fost odată!
Această frumusețe de-am s-o pierd
Nicicând nu voi putea crea o altă!
Sensul versurilor
Piesa descrie un tablou idilic al dimineții la țară, evocând un sentiment puternic de nostalgie și apreciere pentru frumusețea naturii. Vorbitorul își exprimă dorința de a păstra această frumusețe și teama de a o pierde.