Soarele doarme liniștit
Acum un secol
Oceanele nostalgice calme și roșii
Puneau la odihnă mângâierile fierbinți.
Pentru visele mele îmi rezerv viața întreagă
Pentru dorințele mele îmi păstrez noaptea
Adevarul de la sfârșitul lumii
Dacă îți pierzi încrederea, e ca și cum ai comite o crimă.
Îmi doresc ca timpul nopții
Să dureze o veșnicie
Întunericul din jurul meu
Să tărmuiască o mare de soare
Of, cum îmi doresc să cobor odată cu Soarele
Dormind
Plângând
Cu tine.
Durerea are o inimă umană
De la Dumnezeul meu mă voi abate
Aș naviga înainte o mie de Luni
Niciodată neștiind unde să mă duc.
Douăsutedouăzeci și două zile de lumină
Vor fi dorite de către noapte
Un moment pentru joaca poeților
Până nu mai rămâne nimic de spus.
Îmi doresc ca timpul nopții
Să dureze o veșnicie
Întunericul din jurul meu
Să tărmuiască o mare de soare
Of, cum îmi doresc să cobor odată cu Soarele
Dormind
Plângând
Cu tine
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și dorință de evadare, posibil în moarte sau într-o stare de somn etern. Naratorul tânjește după întuneric și o lume fără lumină, sugerând o respingere a realității și o atracție către un loc de odihnă și uitare.