Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am
Mai bine lasă-mă să închid fereastra
Să nu văd frunzele cum cad din ram.
Fă focul și preumblă-te prin casă fără să spui nimic, nici un cuvânt
Vreau să mă simt la tine acasă, să n-aud frunzele cum zboară în vânt
Învelită în straie de culcare, așază-mi-te alăturea în gând
Și deapănă mereu fără încetare, să n-aud frunzele sub pași cum gem.
Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am
Mai bine lasă-mă să închid fereastra
Să nu văd frunzele cum cad din ram.
Fă focul și preumblă-te prin casă fără să spui nimic, nici un cuvânt
Vreau să mă simt la tine acasă, să nu simt frunzele cum zboară în vânt
Păzește-mă în calea ta de vastă urgia toamnei care bântuie
Și nu mă întreba în noaptea asta de ce mă înspăimântă frunzele.
Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am
Mai bine lasă-mă să închid fereastra
Să nu văd frunzele cum cad din ram.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și teamă față de trecerea timpului și inevitabilitatea schimbării, simbolizate de căderea frunzelor. Persoana caută refugiu și consolare în prezența cuiva drag, dorind să evadeze din realitatea apăsătoare.