Ea stă plictisită și foarte frumoasă
Părul ei negru este supărat
Mâna ei luminoasă
Demult m-a uitat..
Ea stă plictisită și foarte frumoasă
Și eu numai pentru ea trăiesc
În lumea fioroasă
De sub ceresc..
[instrumental]
Ea stă plictisită și foarte frumoasă
Părul ei negru este supărat
Mâna ei luminoasă
Demult m-a uitat..
Ea stă plictisită și foarte frumoasă
Și eu numai pentru ea trăiesc
În lumea fioroasă
De sub ceresc..
[instrumental]
Ea era frumoasă ca umbra unui gând
Între ape, numai ea.. era pământ.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând
Între ape, numai ea.. era pământ.
(versuri din poeziile „De dragoste” şi „Evocare”, autor Nichita Stănescu)
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie față de o iubire pierdută, idealizând frumusețea femeii iubite și sentimentul de detașare resimțit. Versurile evocă o stare de contemplare și regret, subliniind distanța emoțională dintre cei doi.