Te-aș blestema bade, așa:
Să nu-ți afli liniștea,
Că numai din vina ta
Mi-i chinuită viața,
De-am ajuns să-mi rog moartea.
Am crezut că mi-o fi bine,
C-am să am noroc pe lume,
Dar norocul m-a uitat
Și viața mi s-a-ncurcat,
Doamne, ce trai blestemat!.
Orice-aș face nu mi-i bine,
Zilele mi-s cu suspine,
Nu-mi mai aflu liniștea
Cât de largă-i lumea,
Unde-o fi cărarea mea?.
Când mi-s acasă aș pleca,
Și când plec m-aș întoarce,
Și-uite-așa tot pribegesc,
Locul nu mi-l mai găsesc
Și-așa viața-mi irosesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă disperarea și blestemul unei persoane care se simte chinuită și dezrădăcinată. Ea caută liniște, dar nu o găsește nicăieri, simțindu-se pierdută și blestemată.