Nu poate fi, nu este, n-a fost decât așa:
Pe bidivii vremii săltând ușor în șa,
Parfumul și culoarea și sunetul, purtând
În clare transparențe și inimă și gând,
Sub cumpăna fântânii s-opresc ca trei haiduci
Ce-și dau binețe-n tihna străvechilor răscruci
Și bând din apa vie a ciuturii o gură
Rămân din trei un cântec și numai o făptură.
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare poetică în care elemente senzoriale și gânduri se contopesc într-o singură esență. Trei entități se întâlnesc într-un loc tihnit și, printr-o experiență comună, se transformă într-un cântec unic.