În cireșul cel cu frunză
Arămie și pestriță
A venit prin ramuri toamna
Și-a venit și-o veveriță.
Rândunelele se duc
După-o datină străveche
Ea le face semn „Drum bun”
Cu cerceii la ureche.
Zburdă pe crenguțe mici,
Tot clipind de supărare:
-Nu-s alune pe aici!
Mă grăbesc nevoie mare!
Și-n copaci, sărind, dispare.
Căci pe-acasă, cine știe,
Puiul cel poznaș din fire
Face iar vreo nebunie.
Doar Dorina, școlăriță,
Rușinată a rămas,
C-a văzut-o veverița
Stând cu degetele-n nas.
Cuțunache (ce rușine!)
A fugit după găine,
Iar bogheta cea mai mică
A scăpat un ou de frică.
Cuțunache, șugubăț,
L-a păpat cu coada băț!
Sensul versurilor
O veveriță apare într-un cireș toamna, în timp ce rândunelele pleacă. Urmărim aventurile veveriței și ale unor copii, surprinși în diverse momente amuzante.