Versuri corectate și adnotate
Veverița, care n-aiCasă, curte și alai,Legănându-te îmi staiSus, pe ramură, ca-n rai.C-o alună-n gheare miciDe nimic nu-ți pasă, niciDe paftale și mărgele,Scumpe-n ochii dragei mele,Nici rublele de-argintPentru cari se bat și mint,Lingușindu-se avan,Toti boierii-n divan.Stai pe ramura de teiȘi te uiți de sus la ei,Stai pe creanga de stejarȘi de nimeni n-ai habar.
Veverița din revistăSună nasul în batistă.Se va duce la spital,La un doctor papagal.Papagalul este foarteOcupat în altă parte.La spital dacă te duci,Bei precis sirop de nuci.Alifiile sunt buneDacă-s dulci și cu alune.
Veverița, veverița, s-a suit în pomȘi de-acolo, și de-acolo, ea a căzut josVai sărmana de ea ce-a pățit,Piciorușul, rău și l-a lovit.Vine doctorul degrabă, piciorul să-i dreagăVine doctorul degrabă, piciorul să-i dreagăDomnule doctor, te rog n-o lăsaCă o doare, piciorul, vai de ea
Ori peste cine vezi c-a dat năpasta,De nimeni să nu râzi pe lumea asta.Chiar dacă n-ai păcate sau cusururi,Au crezi că fericirea ta-i de-a pururi?Esop ne dă și el la fel povata,Dar astăzi iau o pildă chiar din viață.Făcea cumătra Vulpe, odată, mare hazDe-o Veveriță mică, ajunsă la necaz,Ce se juca-ntr-un paltin, cu toată voioșia,Când … Citește mai mult
Veverița a visatHop, hop, hop!Că pe stele a zburat,Hop, hop, hop!Că zbura din stea în stea,Hop, hop, hop!Și alune nu găseaHop, hop, hop!Tot sărind așa c-un coș,Vai, vai, vai!A căzut din cetini jos,Vai, vai, vai!
O creangă apropiindu-se de-o altă creangăfreamătul sărutăriloremișcarea aeruluiun cerc pe apăsaltul veverițeiși apoi o nouă durereemișcarea aeruluiși aromele mentei uitată între degete
De ce întârzii? Veverița în pinbate de coajă coada ca o torță.Semiluna coboară și-nmoaie vârfulîn soare topindu-se. E ziuă.La un suflu leneș fumul tresare,să apară în punctul ce te închide…Nimic nu se termină, ori poate totul,dacă tu, fulgere, părăsești nourul.
De ce întârzii? Veverița în pinbate de coajă coada ca o torță.Semilunar coboară și-nmoaie vârfulîn soare topindu-se. E ziuă.La un suflu leneș fumul tresare,scapără în punctual ce te închide…Nimic nu se termină, ori poate totul,dacă tu, fulgere, părăsești norul.
De ce întârzii? Veverița-n pinîși bate coada-n torță peste scoarță.Coboară semiluna cu-al ei vârfîn soarele ce-o-nhață. E zi plină.Leneșul fum tresaltă la o boare,se apără-n clipa ce te-nchide.Nimic, sau totul, se sfârșește dacă, fulger,părăsește norul.
Toamna mi-a bătut în ușăîntr-o noapte solitară,și văzduhul din pădurel-am găsit cu frunza rară.Întâlnii ciocănitoarea;își bătea de codru cioculși, zburând din zare-n zare,parcă-și încerca norocul.Ciocul ascuțit, de fildeș,codrul îl face să răsune.Numai veverița-n grabăstrânge slavă și alune.Prins de liniștea pădurii,mă-mbătai de cer în seară,și spre frumusețea luniiînălțai, de-argint, o scară.