M-am cufundat în mine la mare adâncime.
Afară doar un murmur, filtrându-se, se țese
Filtrat prin straturile dese,
Afară doar un murmur înăbușit se țese,
Însă aici răsună întreaga-mprejurime,
Mi-i amețit auzul de-a vorbelor mulțime;
Și-afară doar un murmur, ritmându-se, se țese
Filtrat prin straturile dese.
Ședeți în ascultare, prieteni prea grăbiți.
Când ostenit și palid mă voi ivi afară
În lumea cunoscută și-n raza cea solară,
Voi fi uitat acestea pe care le-auziți
Ședeți în ascultare, prieteni prea grăbiți –
Când ostenit și palid mă voi ivi afară
Vă voi ruga să-mi reamintiți.
Intimele-mi spirale trudindu-mă le sui,
Cu oarba lăcomie mă cercetez pe mine,
Și vă aud, și vouă tot sufletu-mi descui,
Și sunt aici ca să vă știu mai bine.
Dar un popor de umbre se zbuciumă în pripă,
Neliniștit aleargă în clocotire grea.
Încerc din răsputere să le opresc o clipă
Și pace să așez în lumea mea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie interioară profundă, o scufundare în sine pentru a găsi liniște și înțelegere. Vorbitorul se adresează ascultătorilor, cerându-le răbdare și invitându-i să participe la procesul său de auto-descoperire.