Zbor.
Aburi pe zare
Praguri de mătase
Valea sticlitoare
Văluri de mireasă
Vântul depărtării
Basme dă să spună..
Inima îmi sună
Pe arcușul sării
Dulce ca o strună..
Sania îmi zboară
Suie și coboară
Caii mușcă frâul
Străbătând șoseaua
Bătucind pustiul..
Albe cum îi neaua
Coamele în unde
Sania străluce
Dorul dor mi-l duce
Cine știe unde..
Caldă-i blana mare
Ca o sărutare
Geru-i ger, în fire
Ca o despărțire
Cântecu-mi vibrează
Vântul mi-l tot taie
Viersu-mi scânteiează
În lucioase straie
Oameni după mine
Cruce-și fac din limbă..
Înspre zări senine
Sania mă plimbă –
Oamenii se miră
Zurgălăii cântă
Sania-mi ușoară
Hăt în zări mă-mplîntă
Calea mea străluce
Mă tot duce, duce.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie magică cu sania prin peisaje de iarnă, evocând un sentiment de dor și visare. Călătoria este atât fizică, cât și spirituală, purtând naratorul spre zări necunoscute.
