Într-un colț de cimitir se aude
un plâns de copil
Și-și plângea mama cu jale
Din mormânt casa se scoale
Mama, măicuța mea
M-ai lăsat în lumea rea
Să plâng la mormântul tău
Mama mea, să mă audă Dumnezeu
Stai, gropare, un minut, mama mea
Să mi-o sărut, nu da pământ
Peste ea, că poate o învia
Dumnezeu cu mila mare
Poate mi-o da ascultare, mama mea
Așa e lăsat pe lume, cine pleacă
Numai vine, Doamne.
Mama, măicuța mea
M-ai lăsat în lumea rea
Să plâng la mormântul tău, mama mea
Să mă audă Dumnezeu
Mama, măicuța mea
M-ai lăsat în lumea rea
Să plâng la mormântul tău, mama mea
Să mă audă Dumnezeu
Ieși, măicuță, din mormânt
Că m-ai lăsat necăjit
Da-mi, Doamne, mama înapoi, că-s mic
Și plin de nevoi
Ochișori să-și deschidă, mâinile
Să și le-nchidă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea profundă a unui copil care și-a pierdut mama și se află la mormântul ei. El imploră divinitatea să i-o aducă înapoi, exprimându-și disperarea și neputința în fața pierderii.