Ploua afară și stam și fumam
și beam și mă gândeam la o fată
de care nenorociții mei ochi
se îndrăgostiseră.
Îmi țineam mâna mea grea de boxer
peste ochi ca să nu-i las să plângă
dezesperat de faptul că ei, de la o vreme
nu mă mai sprijină în taina privirii.
Le-am spus: natura este vie, natura nu e moartă
dar ei nu mă înțelegeau
ei plângeau cu lacrimi sărate
și-atunci mi-am zis:
Nu, nu am dreptate
am greșit, am greșit, am greșit,
sentimentele nu sunt o discreție a gândirii
nu, ele nu sunt o pudoare a ideii,
o grație a ei
Ele sunt chiar ele, și atât.
Am greșit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și introspecția unui individ într-o zi ploioasă de vineri. El reflectă asupra sentimentelor sale și recunoaște că a greșit în modul în care le-a perceput, realizând că sentimentele sunt autentice și nu doar o funcție a gândirii.