Tot universul nostru era albastru și gol.
Tot universul nostru era albastru și gol
iar noi retrași în bulgărul numit pământ
viață eram deasupra și la subsol
murind, murmurând.
Viii și morții viilor
unii într-alții și unii peste alții..
Tot universul nostru era albastru și gol.
Locul pe care-l ocupam, cei vii și cei morți
repede se ghicea sau domol
luat în neștire; sau tras la sorți.
Noi ne țineam unii de alții
Viii și morții.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra condiției umane, plasată într-un univers vast și aparent gol. Explorează dualitatea vieții și a morții, interconectarea dintre cei vii și cei morți, și efemeritatea existenței pe Pământ.